Poetry & Reflections

10 Iunie 2021 1. Mă așez pe covorul persan scos la vânzare, cărăbușii se prăbușesc în părul meu ca niște meteoriți. Rădăuțiul miroase a pâine proaspătă. Clădirile ancestrale se năruie, confetti într-un spital cu pereții murdari. Coji de semințe purtate de vânt. Trenul ce duce la Putna se mișcă haotic, sâsâind. E un șarpe obosit, ce și-a pierdut sensul, pasagerii, locomotivele (unde sunt loco-motivele?). Câinii orașului nu mai au la cine să latre. Câinii nu mai latră la mine pentru că eu sunt o casă cu geamurile sparte. Aș vrea să te iau de mână și să plonjăm în iarba proaspăt cosită. Firele de lumină să curgă ca niște ițe. Deasupra nostră- veșnicia.  Cutii de carton în care rățuște rotofee sunt scoase la vânzare. O valiză parcurge drumul de la sat la oraș. La umbra orașului, par mai frumoasă. Ochii caută ieșirea din Sine .  Să aștepți un om 20 de ani fără să ai vreo garanție că acesta va reveni. Fără să ai certitudinea că acesta există. Că nu e doar o bulă de aer în nemișcare...

 M-am întors. Cu dependența celui ce zice „Asta e ultima țigară” Așteaptă-mă într-un loc pustiu și îndepărtat E o zi obișnuită. https://parnas21.blogspot.com/2021/05/daniela-nicolaescu-draga-s.html?fbclid=IwAR0W3lav9yHUpRquMqWpXXRaaELAvtzM8hzM1q0PUiAtfbBmauqdwH8w1_Q&m=1

  Dear gentle, sweet and weeping girl, these times are harsh The rumours swirl a gloomy story set on a marsh Priest unfurl when they confess and curl swollen fingers around a cross forgetting in a moment of blindness who’s their boss.   A promise is a promise they say. ‘I’ll do, I’ll do’ they pray. But these words are dandelions, the wind shook and blew into a prison between bars of iron.   Dear gentle, sweet and weeping girl, The meadows are over flowed with blood. Cows graze, have red milk and walk in mud. We are born alone, we’ll always be Ladybirds and honey bees Fighting extinction between orchard trees.   A one wheel bike, a flagrant dud, a piece of rotten smelly meat. Never fully alive, never complete. A promise is a promise they’ll say, ‘I’ll do, I’ll do’. They say and then they’ll stray.   But all these words are bubble gum the tongue shook and blew.   Dear gentle, sweet and weeping girl, our hi...

  Here it is! From Portugal with love, C-19 Litehouse was delivered to me. I am so happy to see my poem published here together with the beautiful illustration by Nadia Chamorra. Thank you Danae Spyrou for making this possible.

  My poem « Les débarcadères tristes » translated in French by Radu Bata and published in “Le blues roumain: anthologie imprévue de poésies roumaines”. in French and Romanian « les souvenirs sont perles de sueur —————————————— sur le front du malade ————————— (découpe-moi comme une planche en petits carrés flottants sur une carte de sentiments qui tranchent) ceci n’est pas un poème c’est une ville qui se contracte comme un muscle fatigué c’est le rail oxydé du train c’est une fille qui tourne en rond sur une ligne c’est le voisin transparent sur le banc contigu c’est une mère qui promène l’enfant dans le cellier c’est la frappe du cœur contre la poitrine qu’on entend jusqu’à l’autre bout de la vie tu n’es pas un poème, mère, tu es un débarcadère triste je t’attends les mains tendues dans la pluie avec les aiguilles de l’heure qui me piquent la peau et tu viens des siècles après pour me montrer comment cuisiner le potage et alors que c’est trop tard j’écris ces mots qui ne sont pa...

CUTRA magazine published my short stories I am very grateful Follow the link below:  https://cutra.ro/sfanta-parascheva-si-jurnal-porretta-terme/?fbclid=IwAR0bb9LYL9L7HzvkVEEicHtUS-6ypOqZCfyYkflNg9755k2du8XKNYNgjY4

Est-ce qu'ils ont un nom? Ces espèces de sandwich déposés dans les côtés obscurs de la ville. Ils sont bien refroidis, bien moisis, enveloppés de cellophane. Ils se cassent vite devant les regards impassibles. On les voit partout. On leur jette un sou en passant vite fait- derrière leur masque c'est plus facile à les ignorer. Les mains gelées, l'estomac dans les talons, ils encaissent la froideur, le mépris des gens, la fièvre qui ne se sent plus à force de trop glacer, des pluies abondantes. Et puis, quand la pluie s'arrête et que les pensées qui clochent se vident dans la poubelle de la ville, à quoi pensent-ils? Et surtout, en quel langage? Il y a un future, une forme verbale, une terminaison pour conjuguer une vie merdique ?  *** Derrière mon masque, mes lunettes, je suis toute parée. Je me promène devant une chaîne de magasins bien connus: Primark, Zara, H&M. Les sacs dans les mains, les filles joyeuses lancent leur achat en plein-air, chaque semaine une célébr...

My second poem written with the writer Martin Tobias Lithner,  + ++ congrats to him for the video. 💙💙💙🧚‍♀️🧚‍♀️🧚‍♀️🙏🙏🙏 I'm thrilled about the results of this poetic experiment and the way our minds connected.

                                                                     Video poem co-written with the writer  Martin Tobias Lithner Dystopia (2020)

 Poeme în proză   O gâză mi se aşază pe nas/o alung/ gâza migrează pe mână/ o alung/ acum e pe sprânceana dreaptă/ o alung/ gâza dansează pe cicatricea de la gât/ o alung/ se cacă pe o ureche/ o alung/ mi se strecoară intre sâni/ o alung. Gâza se face ca pleacă o simt iar pe degetul mic de la picior pe incheietura braţului/ pe burtă dispare/apare ma scutur toată dau din mâini devin un zeu hindus cu zece braţe. Gâza aplaudă cu picioruşele din faţă/ râde in hohote/ dispare. nervii mi se târăsc sub piele beau un pahar cu apă, ma linistesc. Deodată aud un bazâit in stomac -mai alungă-mă acum dacă poti- zice gâza care se aşază pe un plămân.   *** Obsesiv-compulsiv   Te pregătești de muncă verifici aragazul verifici apa la baie verifici apa din bucătărie fierul de călcat închizi ușa după tine faci doi pași te întorci Verifici din nou aragazul apa din baie apa din bucătărie fierul de călcat închizi ușa după 5 minute te întorci   Tragi aer în piept miroși fiecare...

 My heart, an anti-stress ball A poem in Romanian and English  My head is a well bucket I have enough water to feed 20 thirsty camels crossing the Sahara desert When I was sad I would lean over the well and I would shout loudly in my head I could hear my echo "help me" "help me" By shouting in the well for years I learned to answer my own questions with questions The ballerina music box is also a Sisyphus  who has to dance on the spot the same song Looking at herself in the mirror As time goes by  I learned to wear my sadness like a loose nightgown I am an empty cinema (no chairs) I invite you to watch the same scene where a child breaks the windows and Chaplin installs them back ‘In this empty cinema your breath in my ear is so erotic, ‘you whispered me  I know I am the dumb woman haunting the trains to sell cheap things a keychain, some playing cards the dumb you fell in love with and has no echo the dry fountain pen the dry well above which, a bucket is float...

  A poem for my mother in Romanian and English    This is not a poem It's the rusty rail of the train It’s the neighbour on the next bench It’s a mother who walks her child in the park It’s your heartbeat that you can't hide it, whatever you do.   you are not a poem, mother you are a sad wharf, you see I'm waiting for you with my hands in the rain with the clock’s hands stuck in the heart and you you come after centuries and show me how to make a pot of soup, to knit a dumpling I've been waiting for years, mom, and when you came you said while sewing a coat for me I've been raising you with a needle all my life now I am writing this poem which isn’t more important than the soup you cook