Dezrădăcinare
Organizarea lumii mă perturbă. Organizarea lumii, ca o succesiune de etape pe care le urmezi cu rigurozitate bifând, bifând. Ori eu am uitat în dimineața asta, care e ordinea lucrurilor. M-am trezit cu toate obiectele astea plutind în jurul meu și cu mâinile mele în aer neștiind ce să fac cu ele. am icnit cu amărăciune gândindu-mă la cât de anevoios devine, într-o dimineață cenușie, actul de a face o cafea. Ibricul nu își are vreun rost, atunci când apa se revarsă direct pe ochiul aragazului, într-un gol sinistru. Din nu știu ce motiv aș fi băgat mâna în foc că există un ibric, un recipient care să conțină apa. La final, când totul s-a dezlânat, am băut zațul și am vărsat cafeaua. Niciodată nu am știut care e ordinea firească a lucrurilor. am trăit mereu cu sindromul impostorului, că nașterea mea e produsul unei erori matematice, un calcul nefericit. Ar fi trebuit să debutez cu o moarte lentă și tăcută. Nu sunt mai mult decât o uriașă calotă glaciară...