Reîntoarcere

10 Iunie 2021 1. Mă așez pe covorul persan scos la vânzare, cărăbușii se prăbușesc în părul meu ca niște meteoriți. Rădăuțiul miroase a pâine proaspătă. Clădirile ancestrale se năruie, confetti într-un spital cu pereții murdari. Coji de semințe purtate de vânt. Trenul ce duce la Putna se mișcă haotic, sâsâind. E un șarpe obosit, ce și-a pierdut sensul, pasagerii, locomotivele (unde sunt loco-motivele?). Câinii orașului nu mai au la cine să latre. Câinii nu mai latră la mine pentru că eu sunt o casă cu geamurile sparte. Aș vrea să te iau de mână și să plonjăm în iarba proaspăt cosită. Firele de lumină să curgă ca niște ițe. Deasupra nostră- veșnicia. Cutii de carton în care rățuște rotofee sunt scoase la vânzare. O valiză parcurge drumul de la sat la oraș. La umbra orașului, par mai frumoasă. Ochii caută ieșirea din Sine . Să aștepți un om 20 de ani fără să ai vreo garanție că acesta va reveni. Fără să ai certitudinea că acesta există. Că nu e doar o bulă de aer în nemișcare...