Poetry & Reflections

  How do you spend your day? She asked. I am always somewhere. Shaping spaces with words Inside crevices of times  In-betweenness----------flow------------Yet always performing  A name               No echo              animated by fluids. Organicity  is the key word.  Monday      I imagine how the void looks like  Tuesday      invent new forms of forgetting Wednesday write with silences. muting and mutating the voices inside my head Tuesday   explain that blue is not a color. It’s the sound the body makes  When shaken by exhilaration.  Friday    Her arms are elastic. wobby divine. I contemplate Thinking in colours. in mountains. in  particles.  Saturday Nurtured with high hopes/ inflicting enough pain to make it work  Sunday.   Sun rising in my day. I orient my le...

  I see  restorative sounds       det/aching             F a l   l       i n g                 i n     the  s       p       a                           c     e                 I wonder/wander    Visible                    Inside                          ...

  Ulay and Marina Abramovic Bleeding doll   Your pen- so dear to me a fetish that sets the world on fire never consumes us.   Your love poems         in my hands             are bleeding.   You say that these words written for her years ago, could fit our story now.   This is the proof that love is not unique, irreplaceable but   a ragged, recyclable cloth we put on our skin and adjust to make it fit our bodies.   It blinks and pulsates like a talking doll’s heart every time you shake it   the doors closed and hardly can open now to escape from   the loneliness a doll feels when it is no longer the child’s favorite toy.

Great news: three of my poems were published in the renowned Revista de Literatura, Quimera. Many thanks to the writer Mario Martín Gijón for translating my poems into Spanish.

  New poems published in PARNAS XXI.  https://parnas21.blogspot.com/2022/04/daniela-nicolaescu-recunastere.html?fbclid=IwAR1I_yfDF3V8hnN545ilRuiX8VMZt2by9N-mSjCw4EFRD4khOpHzL5_5j5U Despărțire Totul începe cu o desincronizare Pași ce nu se aliniază. Un lapsus Din palton cade un nasture, Îl pui într-un sertar și aștepți. Privești mușcătura din măr Pe care acum năvălesc muștele. Bărbații-actori al căror nume l-ai uitat Îți dau târcoale repetitiv. Îi consumi cu regularitate Un anxiolitic ce se dizolvă în ani. În lipsa oricărui stimul, privești mersul cuplurilor Un mers îmbătrânit și greoi. Ce nu spune nimic despre câte lemne au ars în ei În iernile cele mai geroase. Totul începe cu niște mâini transpirate Ce se desprind încetul cu încetul În ruperea asta ușoară E o zbatere, o rezistență. Un gât ce se refuză ștreangului Un urlet înăbușit în pernă. Și din el, viața unui nou-născut. Dincolo de piele Dincolo de piele piere nemișcarea - straturile de tăcere se adună. Albinele colecteaz...

Me coucher sur ton cou-cher dans tes  pala(bras)  Tu es mon inspi-respi-ration, natation   Je nage, les ailes mouillés, je respire sous l’eau de tes rêves solitaires  Tu nages, les ailes trempés dans mes rêves solitaires  Mon élan/Celan. Sortir d’une léthargie létale     Dé-coller de la j        T-erre   Errer dans        une nouvelle              Ère         recommencer   En Mars. Sur le Mars Loin de Kiev- qui év-évaluera  Les dégâts le mal triviale le dégoût la      dou  leurs      Cœurs brisés décollés sous  la bombe qui       tombe

  dedicated to Gherasim Luca  Ici je lis la vie la vie comme un délire lire le délire de lire  relire  Rire de mon délire de lire le sou rire de redire La vie se redit se rit se lit c’est un délit dans le lit un délire un sourire Vie vie vivre dans le vrais redire la vie comme on relit une poésie  Vie poésie vie poésie ici allongée à ton cou a ta rage à ton courage orage mage magie  Ici ma vie est une poésie une fantaisie fantastique allongée dans le vide de magie Rire du pire car le pire est fantastique embrasse mon cou ma rage mon courage J’ai lu j’ai lutté je t’ai aimé ma mélodie ma vie ma fantaisie viens avec moi  Lire c’est embrasser le pire c’est dire c’est rire c’est mourir

Photo: Ramona Aristide - Michelle de rose Photography  Beneath her skin-kinships-ships Still     so much             Stillness. layers of s i l e n c e building up.  bees  buzzing collect honey from the b l o o d   Beneath her skin war words swords.   In the mirror, two fluid bodies      collide and calibrate ebbing in the distance       of her eyes ice eyes on and  o f f.   We are bodies changing position         like floating letters- anagrams of flesh   I listen to her smell, as it falls and lingers on her flesh, for a while.   While peeling the pulpy orange squeezing a sticky juice and nails carving a poem in her skin.   I could stretch the w o r d s  like l e g s       Wanderlust between the cora...